Eu vreau un copil fericit!

Din momentul în care fiul meu s-a născut mi-am promis că voi face tot posibilul ca el să fie fericit: să aibă succes în carieră, o familie iubitoare şi un grup de prieteni alături la bine şi la greu. Dar oare ce aş putea face astăzi pentru a mă asigura că peste 20, 30 sau chiar şi peste 70 de ani fiul meu va fi fericit? Pot să îi facilitez accesul la informaţii, oferindu-i o educaţie formală deosebită, pot să îl ajut să îşi formeze un stil de viaţă sănătos, dar nu ar fi nici pe departe îndeajuns.

Căutând reţeta succesului şi cheia fericirii am dat peste conceptul de inteligenta emoţională. Aceasta a fost definită astfel: capacitatea de a observa, a conştientiza propriile emoţii dar şi pe ale celorlalţi, de a le diferenţia şi de a acţiona în concordanţă cu acestea. Astfel inteligenta emoţională are trei componente:

  1. Conştientizare
  2. Recunoaştere
  3. Reglare

Studii din domeniul psihologiei au demonstrat că inteligenta emoţională are o influenţă semnificativă asupra multor domenii ale existenţei: succesul în activitatea profesională, satisfacţia la locul de muncă, psihologii Zhou&George(2003) afirmând că acest tip de inteligentă este elementul esenţial pentru a fi un bun lider. Totodată, un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale creşte capacitatea indivizilor de a se adapta la schimbările din mediu (Huy, 1999), această abilitate fiind vitală pentru vremurile dinamice în care trăim. O corelaţie pozitivă între nivelul inteligenţei emoţionale şi rezistenţa indivizilor la stres, acesta fiind cel mai important factor patogen a fost evidenţiată de Cryer în studiul său din 2003. Nu în ultimul rând, inteligenta emoţională este deosebit de importantă în calitatea relaţiilor interumane, bărbaţii cu un nivel ridicat al acesteia având relaţii, casnicii mult mai fericite decât ceilalţi.

Inteligenţa emoţională este ceva minunat însă, e ceva ce nu se învaţă la şcoală, cel puţin nu încă. Aşa că m-am gândit că o activitate extracurriculară ar putea avea un impact pozitiv. Experimentul lui Morris şi Urbanski a demonstrat că practicarea unei activităţi artistice are un impact pozitiv asupra nivelului inteligenţei emoţionale. Aşa că m-am decis să îmi dau fiul la dans şi sunt sigură că am făcut cea mai bună alegere. Atunci când dansezi timpul se opreşte. Trăieşti în prezent. Atunci eşti atent la propriul sine, la corp, la senzaţiile pe care le resimţi, la minte, observând cum gândurile se disipează şi fac loc unei stări euforice şi la suflet, acesta găsindu-şi liniştea în energia dansului. Atunci când dansezi, spui o poveste folosindu-ţi trupul astfel e necesar să înţelegi emoţiile pe care le transmite muzica. Totodată, dansul te învaţă să îl vezi şi să fii receptiv la cel de lângă tine, să asculţi conştient mesajul pe care încerca să ţi-l transmită, dansul te învaţă arta empatiei.

Eu cred că dansul are o influenţă uriaşă asupra vieţilor oamenilor, creşterea inteligenţei emoţionale fiind unul dintre beneficii. Mai mult decât atât, dansul stimulează producţia de endorfine sau hormoni ai fericirii, deci e destul de greu să fii supărat atunci când dansezi.

Aşadar, dansează prichindelul tău?

Leave a Comment: