De ce băiețelul meu merge la dans?

Încă din prima clipă în care vin pe această lume, noi le oferim copiilor rolul pe care aceştia trebuie să îl poarte pentru restul vieţii lor, de fată sau băiat. Pe fete le îmbrăcam în roz, iar pe băieţi în albastru, fetelor le cumpărăm păpuşi iar băieţilor maşinuţe şi mingi. Şi acest gen de comportament este normal şi de-a lungul timpului a fost adaptativ. Diferenţele biologice dintre bărbaţi şi femei au fost cele care, la începuturile noastre ca specie , au stabilit aceste roluri pe care azi le considerăm stereotipuri: bărbaţii să fie puternici, să vâneze, să-şi aprere familia şi apropiaţii de invadatori, iar femeile să fie sensibile şi să le poarte de grijă tuturor celor din jurul lor. Aceste roluri au făcut ca de-a lungul timpului să ne adaptăm, să supravieţuim şi să devenim oamenii minunaţi ce suntem astăzi.

Dar lumea s-a schimbat şi bărbaţii nu se mai luptă cu animale sălbatice şi femeile au mult mai multe atribuţii decât creşterea şi educarea propriilor copii. Dar aceste schimbări s-au produs relativ rapid (în ultima sută de ani) şi mentalitatea noastră în ceea ce priveşte aceste roluri de gen nu s-a schimbat în conformitate cu situaţia actuală. Astfel, în zilele noastre bărbaţii au nevoie de sensibilitate şi de inteligentă emoţională pentru a-şi regla emoţiile ce apar în contextele sociale în care trăiesc, iar femeile au nevoie de determinare, de abilităţi de lider şi de multă voinţă pentru a face faţă joburilor pe care le au. Lumea continuă să le sugereze fetelor că cele mai importante lucruri pentru reuşita lor sunt modul în care arată şi cât de populare sunt, iar băieţilor încă li se spun replici precum ,,Nu plânge, tu eşti bărbat, nu fetiţă!”. Aceste comportamente, deşi bine intenţionate, nu le mai aduc niciun beneficiu copiilor din ziua de azi, darămite generaţiilor următoare. Lumea se schimbă şi e important să ne schimbăm şi noi odată cu ea.
Acum nu foarte mult timp în cadrul şcolilor de dans abia dacă erau 2 sau 3 băieţi, azi numărul lor este din ce în ce mai mare. Oare de ce? Pentru că părinţii acelor băieţi au înţeles că dansul le oferă fiilor lor abilităţi unice care îi vor ajuta să îşi construiască un drum de succes în viaţa de adult. Dintre acestea am ales doar câteva:

1.Dansul te învaţă că ai voie să simţi, că este bine să îţi înţelegi emoţiile şi sentimentele şi că poţi să exprimi orice emoţie, de la iubire până la ură şi furie într-un mod elevat, astfel transformând-o în artă

2.Dansul te învaţă să fii receptiv la cei de lângă tine, să îi asculţi pentru a-i înţelege, să le observi emoţiile şi comportamentele pentru a reacţiona în concordanţă cu situaţiile sociale în care te afli.

3.Dansul te învaţă că, deşi oamenii sunt diferiţi şi se descurcă foarte bine şi pe cont propriu, adevăratele capodopere se nasc în momentul în care aceştia găsesc un mod de a comunica şi de a coopera unii cu ceilalţi.

4.Dansul te învaţă că frumuseţea vieţii stă în relaţiile pe care le stabileşti cu cei din jurul tău şi că în momentul în care le oferi oamenilor încredere conştientă ( a nu se confunda cu naivitate) ei sunt gata să îţi demostreze că sunt demni de încrederea ta şi sunt dispuşi să te susţină în orice situaţie.

5.Dansul te învaţă să te conectezi şi să iubeşti. Dansul te învaţă să atingi şi să oferi afecţiune, te învaţă să oferi o iubire necondiţionată, neataşată de vreun tip specific de relaţie.

6.Dansul te învaţă să ai încredere şi să iubeşti : oamenii, viaţa şi pe tine însuţi.

Aşadar, dacă vrei să dezvolţi în copilul tău abilităţile de care va avea nevoie peste un an, peste 5 sau peste 20 pentru a-şi creea de unul singur o viaţă minunată atunci oferă-i şansă de a dansa, de a trăi plenar fiecare emoţie, de a iubi şi a se lăsa iubit de viaţa însăşi!

Ia-ţi prichindelul de mână şi hai la dans!

Leave a Comment: