Atelierul bucuriei

Săptămâna altfel este un prilej nemaipomenit să descoperim cât de minunată este lumea în care trăim, e un prilej ca noi înşine să ne dezvoltăm abilităţi care poate în mod normal erau considerate mai puţin importante sau care pur şi simplu nu se puteau dezvolta în cadrul orelor de educaţie formală. Săptămâna altfel e un prilej pentru noi toţi să fim mai buni şi să le oferim celor din jur iubirea şi timpul nostru.

Cu aceste gânduri în minte ne-am trezit în dimineaţa zilei de 7 noiembrie, zi ce avea să ne ofere o experienţă inedită. Urma să le oferim unor prichindei de clasa I un atelier de mişcare creativă şi joc, atelier prin care ne-am propus nu doar să creăm un mediu relaxant în care copiii să se distreze ci şi o oportunitate de a se cunoaşte mai bine şi de a-şi dezvolta abilităţile socio-emotionale. Astfel fiecare dintre activităţile pe care urma să le realizăm a fost special concepută pentru a sprijini o anumită abilitate spre exemplu: ascultarea activă, atenţia focalizată dar şi cea distributivă, coordonarea spaţială, lucrul în echipă, leadership-ul.

Încă din prima clipă în care am intrat în sala unde urma să desfăşurăm atelierul simţeam că urmau să fie 2 ore pline de provocări dar şi de multe clipe minunate. În momentul în care au intrat cei 27 de şcolărei întreaga atmosferă s-a schimbat. Dacă ar fi să folosesc doar câteva cuvinte pentru a o descrie acestea ar fi: energie, pozitivism, deschidere spre nou, iubire. Încăperea a prins deodată viaţa şi parcă fiecare moleculă din aer zburda de nerăbdare să vadă ce urmează să se întâmple. Am început atelierul prin a ne încălzi corpul şi a ne concentra asupra fiecărei grupe musculare, astfel experimentând trăirea în prezent, acesta stare de a fi în prezent având o mulţime de beneficii pentru starea de bine la nivel fizic, dar şi psihic. Ne-am continuat apoi activitatea cu o coregrafie relativ simplă dar a cărei viteză creştea foarte rapid, aceasta avea scopul de a-i ajuta pe copii să îşi satisfacă nevoia de competenţă, crescându-şi stima de sine deoarece ei puteau observa cum reuşesc să facă faţă ritmului din ce în ce mai alert. În acest mod copiii învaţă sensul expresiei, EU POT”, aceasta fiind la baza succesului în viaţă.

Un alt exerciţiu de care ne-am bucurat alături de copii a fost creat pentru a le dezvolta toleranţa şi pentru a-i învăţa să aprecieze unicitatea lor şi a celorlalţi. În cadrul acestuia noi spuneam diverse afirmaţii iar cei care le considerau adevărate pentru ei se duceau într-o parte a sălii, iar cei pentru care erau false în cealaltă. Astfel învăţăm să-i acceptăm pe cei din jur aşa cum sunt dar şi să ne păstrăm opiniile chiar dacă nu avem susţinători. Pe parcursul celor două ore am desfăşurat multe alte exerciţii care i-au pus pe cei mici dar şi pe noi într-o stare de învăţare plăcută, o stare în care puteam să creştem şi să ne lărgim orizontul de cunoaştere prin bucurie şi iubire.

Se spune că cele mai de preţ bijuterii pe care un om le poate purta sunt braţele unui copil în jurul gâtului său. Pentru noi, zâmbetele copiilor alături de care lucrăm şi iubirea necondiţionată pe care ei ne-o oferă, dar şi evoluţia lor ca persoane, dezvoltarea lor pe toate planurile sunt lucrurile care ne motivează ca în fiecare zi să creştem pentru a le putea oferi cât mai multor copii aceste clipe de bucurie autentică. Poate cel mai important scop al nostru ca oameni este să ne simţim împliniţi de activităţile pe care le desfăşurăm şi să simţim că facem lumea un loc mai bun. Copiii au venit şi ne-au îmbrăţişat, fără ca noi să le cerem asta, ne-au spus că se bucură că ne-au întâlnit (deşi au doar 7-8 ani) şi ne-au întrebat când o să îi mai vizităm. Aşadar putem încheia prin a spune ca a fost o zi minunată, pentru noi şi pentru ei, zi în care am redescoperit iubirea, toleranţa şi recunoştinţa.

 

Leave a Comment: